La masă nu se vorbește!
Mănâncă tot din farfurie!
Farfuriile se spală și pe dos!
Duminica, toată familia merge la biserică!
Bărbații nu plâng!
Duminica nu se spală rufe!
Familia este formată dintr-un bărbat și o femeie!
Nu se fumează de față cu bunica!
Acestea sunt doar câteva dintre regulile impuse de codul bunelor maniere învățat în cei 7 ani de-acasă și mai apoi. Codul familiei tradiționale, să îi spunem. Acum este amuzant, pe atunci era literă de lege, nici nu îți dădea prin cap să te abați de la vreuna dintre ele. În unele familii s-au preluat, chiar, multe dintre aceste rânduieli. Și se transmit mai departe, ca pe o moștenire neprețuită.
Și, cum orice subiect sensibil este un prilej bun de analiză, iar familia este un subiect foarte sensibil, se disecă celula de bază a societății la TV, pe internet, la cafea ori ceai. A vuit și vuiește presa despre familia tradițională, despre gen, adicătelea să nu mai fie feminin și masculin, se votează legi pro și contra sexualității, lumea se împarte în două tabere și scoate tot ce-i mai rău din ea. În toată această ambianță dezolantă, se naște o minunăție de spectacol de teatru muzical despre familie: În acest context încărcat de manifestări extremiste, am întrezărit alături de întreaga echipă că adevărurile despre familie, pe care fiecare dintre noi, probabil, le căutăm, și-ar găsi drumul mai ușor către inima semenilor noștri prin intermediul muzicii, al unui spectacol muzical despre familia la români, în stilul Fără Zahăr. – Radu Apostol, regizor
În Familia fără zahăr am fost surprinsă să regăsesc multe dintre clișeele familiale cu care am crescut și eu. Și noi mergeam la grătare la sfârșit de săptămână, și eu eram aia mică a familiei, și noi țineam la aparențe în fața celorlalți. Și câte altele… Ceea ce este cu adevărat grozav la acest spectacol este faptul că povestește cu atâta haz, creativitate și dragoste despre tipologiile familiale sau chiar umane, încât pleci de acolo mai împăcat cu tine și cu ai tăi. Mai mult, îți e și mai dor de cei care nu mai sunt și tot ce vrei este să îi iei în brațe pe cei care ți-au mai rămas. Realizezi că orice tipologie este normală în felul ei și că ceea ce contează, în fond, este iubirea. Sentimentul acesta care ne leagă de familie dintotdeauna, pentru totdeauna…
Familia fără zahăr m-a făcut să râd în hohote și să îmi țin cu greu hohotele de plâns. Mihaela Rădescu, Viorel Cojanu, Gabi Costin, Oana Pușcatu, Silvana Negruțiu și Paul Dunca au comunicat atât de firesc unii cu ceilalți, și-au însușit atât de bine mesajul spectacolului, încât au reușit să fie omogeni, să transpună în versuri – cântate nu perfect, ca și tehnică, ci perfect, ca și misiune – un manifest pro-iubire, pro-familie, de orice gen ar fi ea. Ne-au desfătat cu nostimadă, cu bucurie, cu seriozitate, asumare și emoție. Au fost copiii jucăuși și extrovertiți, dar și cei emotivi, încercați de soarta care le-a despărțit părinții. Au fost bunicii ce îngrijesc cu amărăciune de nepoții ai căror părinți muncesc peste hotare, ca să construiască palatul în care vor locui împreună, la un moment dat. Au fost mamele care se lovesc de proceduri absurde și absurd de îndelungi, în încercarea de a adopta un copil. Au fost părinții care nu se mai regăsesc unul lângă celălalt și sfârșesc prin a se separa. Au fost adolescenții care hotărăsc să mărturisească părinților orientarea lor sexuală și sunt respinși de către aceștia. Și suferă îngrozitor. Au fost mamele care își cer iertare copiilor lor pentru că le-au impus prea multe idei preconcepute, pentru că le-au cerut să fie ceea ce ele nu au fost, pentru că au fost prea grijulii cu ei, până la sufocare. Au fost oamenii plecați printre străini, singuri de sărbători, al căror unic contact este robotul Alexa, o mașinărie incapabilă, de altfel, de sentimente și de cuvinte care să umple goliciunea sufletului însingurat.
Muzica, proiecțiile video, costumele au mers mână în mână cu jocul actorilor (foarte precise, foarte bine alese), ajutându-i pe aceștia să își ducă la bun sfârșit admirabila misiune.
Familia fără zahăr este unul dintre cele mai frumoase spectacole la care am fost și pe care vi-l recomand din tot sufletul. Se joacă la Centrul Educațional Replika în luna februarie. Nu îl ratați!
Trailer:
Teatrul Mic în parteneriat cu Centrul de Teatrul Educațional Replika
FAMILIA FĂRĂ ZAHĂR de Mihaela Michailov
Regia: Radu Apostol
Scenografia: arh. Gabi Albu
Coregrafia: Paul Dunca
Muzica: Bobo Burlăcianu
Versurile: Bobi Dumitraș
Pregătirea muzicală: Oana Pușcatu
Orchestrația pian live: Silvana Negruțiu și Oana Pușcatu
Cu: Mihaela Rădescu, Viorel Cojanu, Gabi Costin, Oana Pușcatu, Silvana Negruțiu, Paul Dunca
Foto: Mihaela Tulea şi Bogdan Catargiu