Conceptul de antreprenoriat datează din secolul al XVIII-lea, însă ideile de business pe cont propriu au început să prindă contur mult mai devreme. Antreprenoriatul românesc s-a zguduit destul de simțitor după revoluția din ’89, odată cu favorizarea economiei de piață în detrimentul unei economii până atunci centralizate. Cum românul nu se lasă cu una-cu două și, fie vorba între noi, bine face, putem aminti și de povești de succes de după ’89 și până în zilele noastre (vezi start-up.ro, dacă nu mă crezi).
Anii ’90 au stat dovadă tentativelor vizionarilor români de a întreprinde activități inventive și de reinventare. Fapte bune, care s-a jucat stagiunea aceasta la Teatrul Dramaturgilor Români este o comedie de moravuri care surprinde tranziția românească între anii 1993-1996.
Cu toții visăm la o viață fără huzururi, fără a depune prea mult efort. Doar că unii dintre noi se mulțumesc să se retragă când și când în lumea lor pur imaginară, niciodată materializată, în timp ce altora le încolțesc fel și fel de idei de antreprenoriat, care mai de care mai năstrușnice, pe care țin morțis să le concretizeze. Un securist, un agent străin infiltrat, un tânăr erou al revoluției române, o tânără care nu izbutește nicicum să încheie socotelile cu școala și mama acesteia se întâlnesc la coadă la VISA. Un scenariu destul de comun și astăzi, de altfel.
Ce iese când pui la un loc 5 oportuniști? În cazul de față, ia naștere proiectul Fapte Bune, societate cu răspundere limitată – un fel de firmă de consultanță a zilelor noastre, condimentată cu trafic de influență după gust. Practic, scenariul este următorul: cunosc pe cineva care cunoaște pe cineva care poate să dea un telefon, să te ajute într-o anumită situație, contra unei sume modice. Și poți să dai mai departe, că e destul ajutor pentru toată lumea. Nu le spunem pile, eventual colaborări.
În ciuda scenariului prezentat mai sus, comicul este cel care domină în spectacol. Practic, am râs copios la Fapte bune. Bonus, am revăzut reclame din anii ’90 și imagini din festivaluri de muzică ușoară, care se derulau continuu pe televizorul cu tub din arrière-plan, am zâmbit ascultând un fel de manele ceva mai simpatice decât cele autohtone, m-am bucurat de momentele de coregrafie ale talentaților actori. Pe Liviu Romanescu îl știam deja, la fel și pe Constantin Dinulescu, Daniel Hara și Sorin Dobrin. O surpriză foarte plăcută a fost Irina Sibef, o actriță foarte expresivă, care joacă cu o naturalețe aparte. Personajul meu preferat a fost însă, cel interpretat de Carmen Ionescu.
Pornind de la titlu, Fapte bune în regia lui Alexandru Nagy este o satiră politică și socială ce pare să se potrivească și în vremea de acum. Zic să urmăriți evenimentele următoarei stagiuni și să vă rezervați un loc în sală, merită.
Trailer:
Regia:
Alexandru Nagy
DISTRIBUȚIA:
Constantin Dinulescu, Carmen Ionescu, Irina Sibef, Liviu Romanescu, Daniel Hara, Sorin Dobrin
Scenografia:
Daniel Titza
Coregrafia:
Andreea Duță
Video:
Cinty Ionescu
Coloana sonoră:
Andrei Doboș