Acum ceva timp, am avut plăcerea să fac cunoștință cu o piesă a regizoarei Andreea Vulpe, jucată pe scena teatrului Toma Caragiu din Ploiești. Dacă la prima vedere spațiul pare unul “comun”, respectiv o sală de teatru obișnuită, ceea ce ne aștepta odată intrați pe ușile acesteia ne-a luat complet prin surprindere: aveam să urmărim piesa Regina frumuseții din Leenane direct de pe scenă.
Decorul a fost unul simplist, menit să întărească tabloul dezolant al sărăciei și dezordinii în care trăiau personajele noastre. Accentul pare să se pună, însă, pe conexiunea dintre public și personaje, aflate împreună pe scenă. Câteva piese de mobilier și noi, spectatorii, aveam să stăm martori la o poveste dramatică, pe alocuri și comică, tipică celor jucate pe Broadway.
Martin McDonagh este autorul piesei, un scenarist născut în Londra, ce se trage din părinți irlandezi. Scriitorul creionează o bucată mai puțin expusă a Irlandei, respectiv cea neprosperă, nefericită, fără sorți de izbândă. Poate că este un text pur ficțional sau poate că este rupt dintr-o bucată de realitate. Nu contează prea mult. Ceea ce contează este că șochează. Șochează prin curajul de a aduce pe scena unui teatru o dramă a unei familii dintr-un sat foarte sărac, uitat de lume, și totuși parte dintr-un popor ce pare în continuă expansiune. Și totuși…
Scenariul pare să fie unul clișeic, respectiv radiografia unei relații toxice dintre o mamă și o fiică. Întrucât scenele se produc sub ochii noștri, noi, spectatorii, căpătăm rolul de martori, părtași ai aceleiași povești. Tendința este de a empatiza cu fiica, Maureen (Oxana Moravec), întrucât mama, Mag (Lucia Ștefănescu Niculescu), nu este nici pe departe atât de bătrână și de neputincioasă – în ciuda problemelor de sănătate, care o fac să se transforme într-o ființă complet dependentă de fiica ei.
Maureen are 40 de ani, este încă virgină și a suferit o cădere nervoasă cu ceva timp în urmă. Eroina are grijă de mama ei bolnavă, mamă care reușește cumva să îi domine întreaga existență. Chiar și în momentele în care pare să găsească o portiță de ieșire din lumea aceasta întunecată, Maureen este împiedicată de către mama ei prin diverse tertipuri.
Antitetica Maureen, jucată de volubila și încântătoarea Oxana Moravec, este fascinantă și totodată înspăimântătoare. Rolul îi aduce actriței premiul pentru Cea mai bună interpretare feminină la Festivalul Național al Teatrului de Studio, Pitești, 2008.
Mag (Lucia Ștefănescu Niculescu) reprezintă o combinație năucitoare de răutate și gingășie, un personaj cameleonic, care trece de la rolul de călău de la începutul piesei la cel de victimă, la finalul acesteia.
Ray (Bogdan Farcas) este tipul demagogului, un tânăr neîmplinit, nevrotic până la violență. Pato (Ioan Coman), fratele lui Ray și pretendentul lui Maureen este oglinda bunătății și a modestiei. Cei 2 masculi ai piesei, care par a fi portița de salvare a lui Maureen, sunt șarmanți și amuzanți deopotrivă.
Jocul fără cusur al actorilor și răsturnările de situație o fac să fie oricum, numai nu o piesă clișeică.
Cum în Ploiești nu se mai joacă, vă recomand să mergeți la Regina frumuseții din Leenane la Teatrul Odeon. Urmăriți pagina oficială a teatrului sau pe cea de Facebook.
Teatrul “Toma Caragiu” din Ploieşti
Regina frumuseţii din Leenane, de Martin McDonagh.
Traducerea: Cristi Juncu.
Regia: Andreea Vulpe.
Scenografia: Dan Titza.
Distribuţia: Oxana Moravec (Maureen Folan), Lucia Ştefănescu Niculescu (Mag Folan), Ioan Coman (Pato Dooley), Bogdan Farcaş (Ray Dooley).
Mulțumim mult pentru review. Cu siguranță îi vom da o șansă când vom mai trece pe la Toma Caragiu.