Deci, până la urmă, există extratereștrii? Ivan Vyrypaev, autor al piesei UFO, spune că da. Că el a văzut OZN-uri, motiv pentru care s-a apucat să cerceteze fenomenul. Cum? A căutat oameni din toate colțurile lumii, oameni care au trăit și ei experiența aceasta, dispuși să o împărtășească. Și a așezat, într-un fel de documentar, niște testimoniale ale unor oameni de bună credință, educați, destul de cerebrali încât să dea fiecărei relatări veridicitate. Pentru că, a spune că ai avut de-a face cu extratereștri, nu e lucru ușor de ingerat.
Regizorul Bobi Pricop profită cu mare îndrăzneală și precizie de tehnologie, acompaniindu-i pe cei 6 naratori în călătoria lor mistică. Imaginile ce au ajutat la reconstituirea cadrului în care se petrece fiecare întâlnire, reflecția chipurilor personajelor, muzica, scena mobilă dau o notă SF piesei. Darul storytelling-ului personajelor face ca scenariul să fie unul verosimil, pe de alta parte. Fără să îți dai seama, începi să crezi și să te întrebi.
UFO nu povestește despre lupte cu marțienii ce încearcă să invadeze Terra, nici nu seamănă cu Arrival, filmul în care o cercetătoare învață niște extratereștri să comunice cu ea. Și vă asigur că nici nu cade în derizoriu piesa.
UFO vorbește, mai degrabă, despre niște percepții pur senzoriale ale celor ce narează întâlnirile vieții lor. Niște percepții unice, nemaiatinse înainte și nici după, unice și irepetabile. Personajele își duc viața obișnuită, până când, la un moment dat, se întâmplă ceva. Ceva nedefinit, ce nu are nume ori explicație, deci rămâne o necunoscută. Acel ceva transpune fiecare personaj într-o stare complet străină de el până atunci, o stare de liniște, de luciditate, de vid cerebral. Când a devenit liniștea OZN-istică? Mințile ne sunt atât de gălăgioase încât atunci când iau o pauză, avem impresia că o forță supraomenească a făcut asta. De asemenea, fiecare testimonial conține un mesaj subtil pe care trebuie să îl descifrăm și din care tragem învățături cu care plecăm acasă.
Misticitatea piesei invocă publicul la o auto-examinare atentă, dar și la o sforțare de a atinge acele stări unice și atât de tentante… Finalul ni-l aduce pe Ion Caramitru care recită un monolog foarte sensibil, de această dată neajutat de efecte 3D.
La TNB se joacă această poveste tip documentar-monolog-film artistic-studiu de caz, pe care vă încurajez să o vedeți. Este o piesă ce revoluționează nu doar prin tema aleasă, ci și prin prisma efectelor 3D care ajută la conturarea temei.
Un interviu interesant:
Cred că e un spectacol incitant.
Chiar ma întrebam ce.piese faine mai sunt 🙂 frumoasa sugestie
Ce interesant mi se pare! As vrea sa vad asa ceva. Si eu eram foarte atrasa de acest subiect oarecum tabu in societatea noastra. Imprumutam carti de la biblioteca, citeam pe internet articole, relatari ale martorilor sau ale celor ce au fost rapiti de extraterestri. Eu cred ca exista acolo undeva si alte fiinte, diferite noua poate, care incearca sa ia legatura cu noi astfel. Dar cred ca totul tine de curiozitatea si de deshiderea mintii a tuturor.
Subiectul asta este cu dus si intors la fel ca si alte subiecte. Unii cred, altii nu si tot asa.
Ce interesant!!!! Nu am mai fost demult la TNB. Cred ca este momentul sa o fac. Multumesc!
Un subject tare interesant! Din pacate, nu cred ca voi avea sansa sa vizionez aceasta creatie.
Intotdeauna m-au fascinat Ozn urile, deci cred ca aceasta piesa e pe placul meu
Pare foarte interesanta piesa. Mi-ar placea sa o vad si eu.