Când liniștea este stranie în „UFO”, de Ivan Vyrypaev

sursa: http://www.tnb.ro/ro/teatrul/ufo

Deci, până la urmă, există extratereștrii? Ivan Vyrypaev, autor al piesei UFO, spune că  da. Că el a văzut OZN-uri, motiv pentru care s-a apucat să cerceteze fenomenul. Cum? A căutat oameni din toate colțurile lumii, oameni care au trăit și ei experiența aceasta, dispuși să o împărtășească. Și a așezat, într-un fel de documentar, niște testimoniale ale unor oameni de bună credință, educați, destul de cerebrali încât să dea fiecărei relatări veridicitate. Pentru că, a spune că ai avut de-a face cu extratereștri, nu e lucru ușor de ingerat.

Regizorul Bobi Pricop profită cu mare îndrăzneală și precizie de tehnologie, acompaniindu-i pe cei 6 naratori în călătoria lor mistică. Imaginile ce au ajutat la reconstituirea cadrului în care se petrece fiecare întâlnire, reflecția chipurilor personajelor, muzica, scena mobilă  dau o notă SF piesei. Darul storytelling-ului personajelor face ca scenariul să fie unul verosimil, pe de alta parte. Fără să îți dai seama, începi să crezi și să te întrebi.

UFO nu povestește despre lupte cu marțienii ce încearcă să invadeze Terra, nici nu seamănă cu Arrival, filmul în care o cercetătoare învață niște extratereștri să comunice cu ea. Și vă asigur că nici nu cade în derizoriu piesa.

UFO este, mai degrabă, despre niște percepții pur senzoriale ale celor ce narează întâlnirile vieții lor. Niște percepții unice, nemaiatinse înainte și nici după, unice și irepetabile. Personajele își duc viața obișnuită, până când, la un moment dat, se întâmplă ceva. Ceva nedefinit, ce nu are nume ori explicație, deci rămâne o necunoscută. Acel ceva transpune fiecare personaj într-o stare complet străină de el până atunci, o stare de liniște, de luciditate, de vid cerebral.

Acela este momentul în care fiecare narator înțelege niște lucruri despre el însuși și despre existență, în general: Emily Wesner nu mai simte pericol. Ea, până atunci, avea senzația că toți oamenii trăiesc într-o teamă perpetuă. Artiom Gusev se bucură de liniște într-o mare infinită de rumoare. Nick Scott se întoarce la niște origini pure, raw, fără urmă de neadevăr ori răutate, specifice realității cotidiene. Robert Evans face o călătorie înapoi în copilărie, către inocență. Jennifer Davies înțelege că nu e ea centrul universului, așa cum i-a plăcut să creadă în tot acest timp. Johanna Harris are un discurs extrem de sensibil despre un „acasă” ezoteric, un „acasă” deloc imediat, o destinație la care ajungi după ce ai parcurs drumul vieții.

Misticitatea piesei invocă publicul la o auto-examinare atentă, dar și la o sforțare de a atinge acele stări unice și atât de tentante… Finalul ni-l aduce pe Ion Caramitru în rolul celui de-al 7-lea narator, venit acolo, parcă, să clarifice lucrurile, când, de fapt, mai adaugă câteva noduri firului narativ. Cu alte cuvinte, rămâi întrebându-te despre sensul vieții, în cel mai neparadoxal mod, uluit, deopotrivă de efectele unei scenografii nemaipomenite.

În sala Pictura din TNB se joacă această poveste tip documentar-monolog-film artistic-studiu de caz, pe care vă încurajez să o vedeți. Este o piesă ce revoluționează nu doar prin tema aleasă, ci și prin prisma efectelor 3D care ajută la conturarea temei.

 

UFO
TNB
Regie: Bobi Pricop
Scenografie: Paul Popescu & Mizdan – Modulab
Concept video: Paul Spike & Tudor Panduru – Evil Twin Studio
Muzica originală: Alexei Țurcan
Costume și asistență decor: Ana Ienașcu
Light design: Cristian Șimon
Operare video: Florin Boicescu
Sunet: Octavian Vasile
Regia tehnică: Andi Tuinea

 

Un interviu interesant:

Dă mai departe
avatar
8 Comment threads
7 Thread replies
0 Followers
 
Most reacted comment
Hottest comment thread
9 Comment authors
Andreea GrecuGeorgianaDream big little girlGeorgianaMirela-Carmen Recent comment authors
Almona

Cred că e un spectacol incitant.

Raluca Anghel

Chiar ma întrebam ce.piese faine mai sunt 🙂 frumoasa sugestie

Oana M

Ce interesant mi se pare! As vrea sa vad asa ceva. Si eu eram foarte atrasa de acest subiect oarecum tabu in societatea noastra. Imprumutam carti de la biblioteca, citeam pe internet articole, relatari ale martorilor sau ale celor ce au fost rapiti de extraterestri. Eu cred ca exista acolo undeva si alte fiinte, diferite noua poate, care incearca sa ia legatura cu noi astfel. Dar cred ca totul tine de curiozitatea si de deshiderea mintii a tuturor.

Anca
Anca

Subiectul asta este cu dus si intors la fel ca si alte subiecte. Unii cred, altii nu si tot asa.

Mirela-Carmen

Ce interesant!!!! Nu am mai fost demult la TNB. Cred ca este momentul sa o fac. Multumesc!

Georgiana
Georgiana

Un subject tare interesant! Din pacate, nu cred ca voi avea sansa sa vizionez aceasta creatie.

Dream big little girl
Dream big little girl

Intotdeauna m-au fascinat Ozn urile, deci cred ca aceasta piesa e pe placul meu

Andreea Grecu

Pare foarte interesanta piesa. Mi-ar placea sa o vad si eu.