No Man’s Land este, la origini, un film de Oscar, realizat în anul 2001. A adunat, de-a lungul timpului, 42 de premii. Am început cu aceste detalii fiindcă mi se pare o îndrăzneală foarte mare să pui în scenă o piesă de teatru care se trage dintr-un film atât de controversat și mai ales premiat. Asta înseamnă, practic, că îți asumi, ca și regizor, faptul că piesa trebuie musai să se ridice la nivelul producției cinematografice.
No Man’s Land – piesa – preia cu destulă exactitate subiectul peliculei: un sârb și un bosniac rămân blocați în tranșee. Își face apariția un alt bosniac, dar cum?! Țintuit la pământ, nu de vreun glonț, ci de o grenadă, care, dacă el s-ar încumeta să se ridice, s-ar declanșa instantaneu. Și acolo, la pământ, rămâne pe tot parcursul piesei Cera, interpretat de Mihai Călin.
Deși în plin război unii contra celorlalți, pe cei trei protagoniști îi unește ceva ce ia atribute mult mai puternice decât o luptă a unor nații pentru supremație: lupta pentru supraviețuire. Devin, cu alte cuvinte, tovarăși. Se unesc, fără să își dea seama, în lupta împotriva celui mai înfricoșător sentiment – moartea.
Piesa nu abordează tema obișnuită a războiului, nu este vorba aici despre faptul că cel mai puternic câștigă. Ba dimpotrivă, ne este arătată fațeta umană a participanților la război, așa cum este ea, cu nevoi, cu frici, cu dorințe, cu nesiguranță. Ni-i însuflețește pe soldații care par un soi de roboți trimiși la luptă, lipsiți de sentimente, programați doar să ucidă. Ei bine, nu. În fața morții, orice interes, fie el politic sau religios sau de orice alt fel, pălește.
No Man’s Land este o parabolă. Ea nu doar povestește soarta unor așa-ziși războinici, prinși în vâltoarea bătăliei, ci satirizează războiul în sine. Cine a văzut M.A.S.H. pe vremuri, știe despre ce vorbesc. Cine nu, să și-l pună pe lista filmelor de urmărit, e un serial clasic foarte bun. După același model, No Man’s Land folosește umorul negru pe post de armă principală de război.
Cei trei eroi își interpretează rolurile atât de asumat și fără nicio urmă de stângăcie, încât par să fi tras mai multe duble până ce momentele aveau să fie perfecte. Richard Bovnoczki, Mihai Călin și Ciprian Nicula ne lasă cu sentimentul că suntem în fața unui ecran de cinema imens, savurând agitați când din popcorn, când din răcoritoare, privind însăși pelicula-mamă.
Pentru rolul din No Man’s Land, Richard a fost nominalizat la Premiile UNITER. Mihai Călin, pe de altă parte, are o misiune foarte grea: aceea de a interpreta un rol stând întins pe spate. Își duce crucea până la capăt admirabil de bine. Ciprian Nicula este dinamic, uluitor de expresiv, transmițând emoție cu un pathos unic. Ciprian este, incontenstabil, un mare talent.
Rambo, Sergentul, Căpitanul, alături de restul reprezentanților Națiunilor Unite, ne scot la iveală un adevăr crunt: în război, cei mici luptă, în timp ce cei mari, preocupați să se uite la meci, deleagă. Deleagă și nu resimt nicicum, pe pielea lor, efectele devastatoare ale luptei propriu-zise. Apariția jurnaliștilor veniți în grabă în căutarea unor subiecte incitante (cele mai cu priză la public, de altfel), este iarăși un moment în care realitatea ne izbește în moalele capului – nu viața sau moartea inerentă contează, ci știrea. Oferim poporului subiecte fierbinți, ca să ne urmărească. Le înregistrăm, apoi plecăm, liniștiți, acasă…
Pe lângă faptul că decorul, costumele și mai ales jocul celor trei personaje principale fac ca piesa să se confunde ușor cu o proiecție cinematografică de succes, felicit din inimă alegerea coloanei sonore: Dire Straits, The Doors, Bob Dylan, Johnny Cash sunt nume foarte cunoscute ale muzicii internaționale, iar, în contextul piesei, melodiile accentuează instensitatea unor momente-cheie ale spectacolului.
No Man’s Land se joacă la TNB, nu o ratați!
Trailer:
Teatrul Național București, Sala Studio
„No Man`s Land” de Danis Tanović
Traducere: Andrei Marinescu
Regia: Alexander Morfov
Adaptare: Alexander Morfov
Asistent regie: Claudia Machedon
Ilustrație muzicală: Alexander Morfov
Decor: Nikola Toromanov
Asistent decor: Ioana Iliescu
Costume: Andrada Chiriac
Light design: Chris Jaeger
Lupte scenice: Attila Nemeș
Distribuția:
Cera: Mihai Călin
Ciki: Richard Bovnoczki
Nino: Ciprian Nicula
Rambo / Generalul Schwartz: Marcelo-S Cobzariu
Sergentul Marchand: Rareș Florin Stoica
Căpitanul Dubois: Mihai Munteniţă
Pierre, soldat Unprofor: Ionuț Toader
Georges, soldat Unprofor: Andrei Atabay
Mile, ofițer sârb: Denis Hanganu
Bosko, soldat sârb: Vitalie Bichir
Celo, ofițer bosniac: Eduard Adam
Emir, soldat bosniac: Mădălin Mandin
Mirza, soldat bosniac: Adrian Iosif Pop
Sergentul Müller, genist: George Piștereanu
Jane Livingstone , reporter CNN Alexandra Sălceanu /Aylin Cadîr
Martha: Fulvia Folosea
Soldați / Reporteri: Nicolae Dumitru, Ionuț Niculae, Aurel Ungureanu, Silviu Negulete