Despre iubire și iertare în “Regele Lear”, de William Shakespeare

sursa: http://www.tnb.ro/ro/teatrul/regele-lear

În Sala Mare a Teatrului Național se spune povestea unui rege aflat în plin declin psihologic, în timp ce alunecă înspre nebunie. Binecunoscuta creație a binecunoscutului Shakespeare, Regele Lear, este preluată de scene din toată lumea, în piese de teatru și nu numai: ecranizarea care îl are ca și protagonist pe Anthony Hopkins a avut premiera în mai, anul acesta.

Regele Lear renunță la tronul Angliei. Înainte de a împărți regatul, le cere fiicelor sale să îi declare dragostea.  Cele 2 fiice mari, Regan și Goneril, care știu că bătrânul lor tată adoră să fie lingușit, îi fac pe plac. Îl flatează cu cuvinte mari și declarații puternice, însă superficiale. Fiica cea mică, Cordelia, îi răspunde, însă, cinstit: Iubesc pe Majestatea-ta așa cum îmi este datoria, nici mai mult nici mai puțin. Auzind acestea, regele decide să o dezmoștenească. Regele trăiește cu iluzia atotputerniciei, iar sinceritatea fiicei sale celei mici îl răpune, căci nu poate concepe altceva la adresa sa decât adulație.

Regele îndurerat rătăcește în neștire, prin furtuni și ploi, avându-i alături pe doar 3 foști curteni care aleg să îi rămână credincioși: bufonul, Edgar și contele de Kent. Cele 2 fiice mari, avide după putere, iubesc același bărbat. Ajung dușmani de moarte, otrăvindu-se reciproc. Ele întrupează, pe de o parte, imaginea avariției, a egoismului fără limite, mai presus de principii, de familie, dar și a slăbiciunii  în fața dominației masculului Alfa, aici, Edmund. Cordelia, în schimb, își dorește să își salveze tatăl, din pură iubire. Ea nu este interesată de averi, nici nu are intenții ascunse. Ea întruchipează bunătatea și puterea fără margini pe care iubirea o poate da. Edmund o ucide pe Cordelia sub ochii regelui, care sfârșește ucis de suferința insuportabilă cauzată de pierderea Cordeliei. Iubirea și iertarea fiicei sale, reușesc, însă, să îi redea liniștea fostului rege.

Asta te aștepți să vezi pe scenă. Spectacolul începe, însă, confuzant, cu un moment care pare a fi o transmisiune live de la castelul regelui, cu bufonul (interpretat de Marius Manole) pe post de reporter, intervievând celelalte personaje, pe măsură ce ajung la destinație, aduse de mașini pretențioase. Intro-ul anunță că urmează un spectacol clasic, dar cu influențe moderne. Acțiunea este respectată întocmai, dar jocul actoricesc și decorul au influențe postmoderniste foarte puternice.

Regizorul David Doiashvili preia o temă clasică și o transformă într-una de actualitate: Tocmai de aceea Shakespeare este un autor extraordinar, pentru că poate fi pus în scenă într-o manieră care trece marginile timpului. Mesajul lui este actual. Nu mă intersează punerea lui în scenă într-o notă clasică, istorică. Am ales să transmit altceva!

Scena redă realitatea cu care ne confruntăm: totul este pictat în alb și negru, o metaforă a extremelor, a vieții și a morții, a luminii și a beznei din oameni. La fel de actuală este și replica Nenorocirea este că nebunii au ajuns să-i conducă pe orbi, conflictul dintre generații persistă, trădarea amenință la tot pasul. În același timp, bunătatea, iertarea –  iubirea, cu tot ce implică ea, rămâne calitatea cea mai de preț, doar ea mai poate sădi speranță, doar ea mai poate readuce liniștea în mijlocul furtunii.

Mihai Constantin interpretează rolul regelui dur și infatuat, dar și sensibil și bonom, în mod senzațional. Are o sinceritate scenică care îți aduce lacrimi în ochi. Nu ştiu pe altcineva care l-ar fi putut juca pe Lear. Are o forţă extraordinară!, spune David Doiashvili. Apoi, Marius Manole creează un personaj de un dinamism ieșit din comun, el este peste tot, pe scenă, potențând rolul celorlalte personaje, distrând și uluind deopotrivă cu rolul său. Se remarcă Istvan Teglas, care îl joacă pe Edgar, fiul lui Gloucester, Andrei Ionescu, contele de Gloucester, Tudor Istodor în rolul lui Edmund, Crina Semciuc jucând-o pe Cordelia, Raluca Aprodu ca Regan. Dar toate, absolut toate personajele se mișcă continuu, aleargă, dansează, sar, se contorsionează, înoată, toate astea timp de aproape 4 ore.

King Lear este captivant de la început și până la sfârșit. Scena este plină de dinamism actoricesc, însoțit de proiecții video, de muzică de fundal, de elemente de decor care te transpun, tot timpul, altundeva. Spectacolul te plimbă, te duce, te tot duce și te aduce înapoi abia dupa aproape 4 ore.

 

Trailer:

Regele Lear, de William Shakespeare

TNB

Regia: David Doiashvili

Scenografie: David Doiashvili

Asistent coordonator: David Murman Kartozia

Asistent regie: Laura Grosu

Coregrafie: Florin Fieroiu

Costume: Liliana Cenean

Muzica originală: Nikoloz Rachveli Memanishvili

Echipă filmare: Mihai Radinoiu, Alexandru Popescu, Marius Donici

Montaj video: Cornel Ionescu

Regia tehnică: Dumitru Scobeniuc,Costy Lupșa

Distribuţia:

Lear, rege al Britaniei: Mihai Constantin

Bufonul: Marius Manole

Contele de Gloucester: Ioan Andrei Ionescu

Contele de Kent: Gavril Pătru

Goneril: Monica Davidescu

Cordelia: Crina Semciuc

Regan: Raluca Aprodu

Edgar, fiul lui Gloucester: Istvan Teglas

Edmund, fiul nelegitim al lui Gloucester: Tudor Aaron Istodor

Oswald, intendentul Gonerilei: Lari Giorgescu

Ducele de Cornwall: Silviu Mircescu

Ducele de Albany: Rareș Andrici

Ducele de Burgundia: Pavel Ulici

Regele Franței: Idris Clate

Fotografii: Florin Ghioca

Dă mai departe

Leave a Reply

avatar
  Subscribe  
Notify of