Lettice și Leușteanul, de Peter Shaffer

sursa: mystage.ro

Întru-n spațiu intim, călduros și primitor se spun povești. De data aceasta, despre Lettice și al ei leuștean.

Lettice le prezintă turiștilor holul casei din Wiltshire, Anglia, pe care o are sub supraveghere ca și ghid. Vizitatorii par plictisiți, iar, cu fiecare vizită, numărul lor scade. Așadar, Lettice se hotărăște să adauge ceva sare și piper narațiunii. Cu alte cuvinte, inventează scenarii care atrag tot mai mulți turiști fascinați de poveștile ce aparent se petrecuseră acum mulți ani între pereții acelei case.

Nu se arată la fel de încântată Lotte Schoen, angajatorul ei. O concediază pe Lettice, fiindcă nu poate tolera nerespectarea adevărului istoric. Este, pentru ea, complet ilegal și imoral. Lettice, însă, vine cu argumentele ei, ușor puerile, inocente, dar în care crede cu tărie: mama ei a învățat-o să facă lucrurile să strălucească, să trăiască intens, să(-și) lărgească orizonturi. Pe de altă parte, Lotte îi arată zecile de plângeri scrise la adresa ei. Dar și Lettice are un număr impresionant de scrisori de mulțumire, tot de la clienți ai casei.

În inocența ei, Lettice pune pasiune și credință în ceea ce face, susținându-și argumentele printr-un gest similar cu cel al reginei Maria a Scoției, care și-a pus o rochie roșie în ziua execuției, tocmai pentru a-și sfida acuzatorii. Nonconformismul Letticei o impresionează pe Lotte. În plus, mama Letticei fusese actriță, fapt ce lui Lotte îi trezește niște amintiri. O vizitează pe Lettice în subsolul în care aceasta locuiește. Apartamentul în care trăiește Lettice împreună cu pisica ei, Felina, devine spațiul în care Lotte are curajul să se dezvăluie așa cum este ea, să se lase purtată de val, să se dezgolească de temeri.

În final, se dovedește că cele două au multe în comun. Par două neînțelese care s-au cunoscut și în alte vieți. Amândouă sunt cumva rupte de cotidian, artiste cu povești similare, menite să se regăsească ca să reîntregească și să apere tablourile unei istorii pentru care amândouă năzuiesc aceleași sentimente de iubire și respect. După alte câteva răsturnări de situație, pun la cale un business împreună. În semn de protest față de distrugerea patrimoniului istoric și înlocuirea lui cu clădiri moderne, fade, reci, vor organiza tururi ghidate de către Lettice de-a lungul celor mai urâte 50 de clădiri moderne.

Crina Lință, în rolul Letticei, este cea mai verosimilă dintre personaje. Silviu Biriș interpretează 4 personaje. În majoritatea, este destul de haios și expresiv. Cu ceva mai multă măsură din partea personajului-secretară a lui Lotte și cu mai mult dinamism și mai puțin tragism din partea personajului Lotte, aici Ioana Pavelescu, spectacolul ar curge mai natural. Creând personaje atât de diferite, la poli opuși, poate fi confuzant pentru spectator. Sunt câteva momente forțate în spectacol, dar care, ajustate corespunzător de către regizor, ar reda o comedie moralizatoare pe cinste.

Lettice și Leușteanul este o satiră a lumii moderne, o comedie foarte englezească, cu un umor fin, așa cum numai englezii îl au. Este o poveste despre solitudine în mijlocul unei mulțimi de oameni, despre puterea de a fi diferit, despre dragostea față de arta neschingiuită de modernitate.

Și totuși, ce e cu leușteanul? Mergeți să vedeți. Spectacolul se poate vedea în continuare la Teatrul Arte Dell’Anima în luna februarie, vă invit să urmăriți event-urile de pe site-ul teatrului  sau Facebook.

 

Trailer:

Teatrul Arte Dell`Anima

Lettice și Leușteanul de Peter Shaffer

Distribuția:

Lettice Douffet – Crina Lință

Charlotte/ (Lotte) Schoen – Ioana Pavelescu

Țâfnosul /Framer/Jim Mackintosh/ Mr. Bardolph – Silviu Biriș

Regia: Geanina Hergheligiu

Pictură decor: Alina Mavru

Sound&light: Alex Bibere

Dă mai departe

Leave a Reply

avatar
  Subscribe  
Notify of