Noone’s Land, by Merlin Puppet Theatre, Greece

 Sunt parte din această lume. Cu fiecare pas, îmi las amprenta. Sunt unic. Sunt diferit.

Noone trăiește pe pământul nimănui, așa cum reiese și din jocul de cuvinte din titlu – No one’s land. Ar putea fi oriunde, ar putea nici să nu existe tărâmurile acestea. La fel cum Noone poate fi Noone sau Noone pot fi chiar eu sau Noone poți fi chiar tu. O sperietoare de ciori care numai sperietoare nu e.

Așadar, pe tărâmuri necunoscute trăiește o sperietoare de ciori. Este înfiptă în pământ, imobilizată, aparent limitată. Singurătatea îi este sufocant de apăsătoare, mai ales când aude voci de copii jucăuși în zare, voci pe care ar vrea să le ajungă din urmă. Încearcă din nou să se desprindă de pământ, însă nu reușește. Se întristează, dar deschide larg ochii și primește lumea în ei. Cu alte cuvinte, se hotărăște să trăiască cât de bine poate, să își construiască propriul paradis, cu resurse minime. Iar când își epuizează resursele materiale, se folosește de imaginație: aprinde felinarul cu puterea minții, comunică cu copacii, desenează flori parfumate pe bucata de câmp pe care șade, face jonglerii cu mingea, își încropește o pereche de picioare pe care le încalță în adidași și face fel de fel de giumbușlucuri cu o umbrelă.

Dar, cum viața nu este doar feerie, își fac apariția doi afaceriști – cu chipuri extrem de haioase, de altfel, un fel de Stan și Bran, doi împiedicați – care au în plan să privatizeze bucata de pământ a eroului nostru. Imaginea excavatorului care smulge fără milă bucăți din lumea lui Noone m-a dus cu gândul la defrișările masive și la efectul lor devastator asupra naturii, asupra noastră, până la urmă.

Noone dispare de pe scenă, însă rămâne o parte din lumea trasată de către el, completată cu ajutorul mijloacelor multimedia de mare efect. Alături de efectele audio, au ajutat la creionarea unui întreg univers pe o scenă în care au încăput doar doi păpușari cu mâini fermecate și trei păpuși fără glas, dar mai expresive decât omul, la o adică. Cum spuneam, Noone nu ne-a vorbit, ci doar expresiile feței îi mai erau când și când acompaniate de câte o interjecție, hrănind pofta de râs a publicului mic și mare.

A rămas morala poveștii lui Noone, care este o lecție excelentă de creativitate. O invitație la visare pentru cei mici, o încurajare asemeni versurilor lui Odysseas Elytis: „… la sfârșit am realizat… și lasă să spună că sunt eu nebun… că din nimic se naște Paradisul.” Pentru noi, cei mari, care ne lăsăm doborâți poate mai des decât cei mici, care uităm, pe măsură ce creștem că suntem stăpâni pe viețile noastre, că putem să ne permitem să mai și visăm, este un excelent boost. 

Noone’s land, o producție a teatrului grecesc Merlin Puppet Theatre, a fost un pariu câștigat. Am râs copios grație năstrușnicei sperietori de ciori și a celor doi (in)amici ai săi și mi-am promis că o să visez mai mult. În fond, nu constă nimic.

 Suntem parte din lumea aceasta. Suntem unici. Suntem visători. Lumea e a noastră.

Trailer:

Concept: Merlin Puppet Theatre
Director: Dimitris Stamou
Puppet and Costume Builders: Dimitris Stamou, Demy Papada
Puppet Manipulation: Demy Papada, Dimitris Stamou
Scenery Design: Merlin Puppet Theatre
Composer: Konstantinos Stamou
Narration: Ilaria Comisso, Yvonne Vassos, Rakel Rives, Boana Jankovic
Lighting Desinger: Merlin Puppet Theatre