Kepler-438b, de Guillem Clua

sursa: http://www.teatrul-odeon.ro/spectacol/kepler-438b

Către cine ne-am putea îndrepta dacă într-o zi am fi pe punctul să ne scufundăm (fie de-adevăratelea, fie metaforic)?

Într-un timp nedefinit, într-un spațiu delimitat de Mexic și Mozambic, denumit Malvati, 30.000 de oameni sunt în pericol. Pentru a-și salva poporul aflat cu apa până-n gât la propriu, președintele Vincent Shawen recurge la metode care nu îi fac neapărat cinste, ba dimpotrivă, îi aduc critici și batjocură: se prezintă în fața consiliului ONU îmbrăcat într-un constum de scafandru, încercând să exemplifice efectele catastrofei naturale care este pe cale să îi nimicească statul. Și să ceară ajutorul.

 Suntem cu toții ființe umane care trăim sub același soare.

Kavi Altaff, ministrul afacerilor externe și Christine Shawen, secretar de stat și fiica președintelui Shawen privesc îngrijorați știrile. Sunt amândoi de părere că președintele este depășit de situație, însă doar Kavi crede că un nou președinte ar descurca ițele mult mai ușor. Ar vrea să o convingă pe Christine să preia ea președinția statului, la fel cum ar vrea ca bătrânul președinte să îi acorde mai mult credit. Dar Kavi nu este malvatian…

 La ce ne-a folosit diplomația în cravată?!

Grecii au reacționat primii. L-au sfătuit pe președinte să cedeze, exact ca măslinele grecești care se desprind din măslin. Deși căzute pe jos, iată că au devenit favoritele consumatorilor. Cedezi, dar devii legendă. Măcar atât, nu?!…

  Țara ta trebuie să cedeze!

Canadienii le-au propus să se mute lângă Antarctica, pe insula Smith, de acum New Malvati. Apărută odată cu topirea polului Nord, insula adăpostește doar foci, nici urmă de altfel de civilizație.

Spaniolii le oferă cetățenia, însă i-ar împrăștia prin toată țara, preluând obiceiurile, zilele naționale și religia acestora și renunțând la orice pretenție culturală malvatiană sau la a mai exista ca un stat de sine stătător.

Israelieni, palestinieni, ruși, chinezi, brazilieni – toți se sustrag elegant, preocupați de imaginea lor, de conflictele lor inter-etnice, de a lor grădină și atât.

 Să fii diferit este primul pas spre discriminare.

Credincioasa și political correct-a SUA oferă malvatienilor în dar insula Samoa, permițând malvatienilor să își conserve identitatea culturală pe care pun atâta preț. Dar asta până ce află că Christine urmează să dea naștere unui copil ilegitim. Își retrag oferta, fără drept de replică.

 Să aduci un copil pe lumea asta e de-a dreptul dement! Lumea se scufundă!

Kepler-438b reunește drama și comedia într-o semi-distopie amară, care vorbește despre om de la origini, când a început să pună, cărămidă cu cărămidă, bazele unei lumi și până la cel care s-a mutat de pe pământ printre stele, la 470 de ani distanță de pământ, când a realizat că experimentul său a eșuat. Spun semi-distopie deoarece unele insinuări politice din spectacol sunt mai mult decât verosimile. Sigur că majoritatea situațiilor par a fi absurde, însă prin ele autorul surprinde, sugerează și satirizează foarte bine credințele de nestrămutat specifice fiecărui stat amintit în piesă.

Bobi Pricop ne ține, din nou, în priză în stilu-i unic, cu ajutorul efectelor multimedia foarte bine plasate de-a lungul piesei. Avem 15 televizoare care par a fi descompuse dintr-un întreg, bucăți rupte în mod egal dintr-o lume decadentă. Ele înfățișează când transmisiunile în direct cu membrii ONU, un fel de buletine de știri live foarte realist realizate, când personajele plutind în deriva apelor – cu scopul de a potența momentele de dialog ori monolog ale acestora.

Dan Aștilean a jucat bine rolul președintelui aflat în pragul disperării, la fel de tonic și expresiv a fost și Mihai Smarandache în rolul lui Kavi. A contrabalansat foarte bine Ioana Anastasia Anton cu un joc domol, conținut, introspect. Cezar Antal a făcut deliciul spectacolului prin multiplele roluri cu efect moralizator fix asupra personajelor pe care le interpretează, într-un soi de autoironie bine executată.

Kepler–438b a fost realizat în cadrul proiectului european Fabulamundi. Playwriting Europe, proiect de cooperare între teatre, festivaluri şi organizaţii culturale din Italia, Franţa, Germania, Spania şi România, finanțat prin Programul Europa Creativă al Uniunii Europene. Reţeaua urmăreşte să sprijine şi să promoveze dramaturgia contemporană în Europa, cu scopul de a consolida şi îmbogăţi activităţile şi strategiile profesioniştilor şi ale artiştilor care activează în domeniu, şi a oferi autorilor dramatici posibilităţi de conectare, întâlniri multiculturale şi dezvoltare profesională. Se joacă în continuare la Teatrul Odeon, vă recomand să mergeți să îl vedeți.

 

Soundtrack:

regia: Bobi Pricop
traducerea: Florin Galiș și Iunia Mircescu
scenografia: Velica Panduru
sound design: Eduard Gabia
imagine şi montaj: Tania Cucoreanu
instalație multimedia: Mizdan, Dan Andrei Ionescu, Luca Achim
distribuția:
Vincent Shawen: Dan Aștilean
Kavi Altaff: Mihai Smarandache
Christine Shawen:  Ioana Anastasia Anton
Malvati, un funcționar, mai mulți delegați ai ONU: Cezar Antal / Alexandru Potocean

 

 

Dă mai departe

Leave a Reply

avatar
  Subscribe  
Notify of