Medea’s Boys, de Ionuț Sociu, după Euripide

Identitatea de gen este, încă, un subiect tabu despre care ne ferim să vorbim, prefăcându-ne mai degrabă că nu există, pare mai simplu așa. Nici asupra abuzurilor contra femeilor nu zăbovim prea tare, fiindcă ne întristăm și n-are rost. Fiecare cu grădina lui. Cel mai puțin se abordează, însă, vulnerabilitățile bărbaților, că doar sunt bărbați și nu trebuie să și le arate. Noroc că una dintre cele mai importante calități ale artei este curajul de a aborda teme interzise. Astfel, la Apollo 111 se joacă Medea’s Boys, un spectacol menit să pună degetul pe tot ce este nepermis, anormal, ofensator, politically incorrect: sexualitate, droguri, erotism, machism, misoginism, feminism, asezonate cu patologia iubirii.

Acțiunea se desfășoară în două tablouri, unul care redă literal textul lui Euripide și un al doilea închipuit de Ionuț Sociu. Fiică a regelui Colchidei, Medeea îl ajută pe Iason să pună mâna pe Lâna de Aur, – simbol al bogăției țărilor de la răsărit – urmând ca apoi să o ia de nevastă. Este ajutată de către 50 de argonauți, eroi ai echipajului vasului numit Argus. Medeea și Iason au împreună doi copii, pe Medeios și Eriopis. Ajunși în Corint, Creon îi oferă lui Iason mâna fiicei lui și o alungă pe Medeea din cetate. Pentru a se răzbuna pe trădarea soțului ei, Medeea comite o dublă crimă: o ucide pe Creuse, noua soție a lui Iason și apoi își omoară ambii copii.

Pornind de la povestea mitului antic, regizorul Andrei Măjeri imaginează o continuare a poveștii lui Euripide, care s-ar petrece 5 ani mai târziu. Astfel, Medeea își pierde un e, iar argonauții devin reprezentanții generației de millennials. Iason, Gyros, Myros, Egeu, Euphemus și Trifos se întâlnesc la o băiețeală în barul unuia dintre ei, unde își evocă machismul fără de care nu mai pupa Iasonel lâniţa de aur. Reminiscențele drumului lor inițiatic par a fi singurele evenimente meritorii din viața lor, așadar se cer a fi celebrate cu shot-uri de băutură și când și când câte o pastilă de MDA.

Dintre memoriile voiajului, răsar ușor-ușor gânduri sensibile care până atunci fuseseră camuflate în sexism, încât ajung să se întrebe cu voce tare Nu vi se pare că noi bărbaţii nu ne mai asumăm nimic?. Ies la iveală fragilitățile personajelor masculine, abuzurile la care au fost supuse, durerea unor iubiri necicatrizate, empatia față de așa-zisul sex slab.

Eduard Trifa, Alexandru Ion, Alex Mirea, Vlad Ionuț Popescu, Alex Chindriș și Florin Aioane au jucat roluri complexe, s-au deghizat în femei, au imitat perfect fragilitatea lor, ca apoi să se metamorfozeze în argonauții Greciei antice, pe urmă în cei ai zilelor noastre, apoi în naratori ori mimi. Momentele de teatru în ramă, cel al dansului bărbăției, în toată goliciunea și impozanța ei, cel al dansului la bară efectuat uluitor de către Alex Mirea, transformările extrem de reușite ale actorilor sunt doar câteva din momentele care te lasă fără răsuflare.

Trebuie să amintesc de Eduard Trifa, care a jucat o Medee de o expresivitate ieșită din comun. Spun și aici că sunt unii oameni care se nasc pentru a face teatru, iar asta se vede pe chipul lor. Pur și simplu au o înfățișare care spune tot, fără a fi nevoie de cuvinte. Unul dintre ei este Eduard Trifa, care cred că are un potențial ce trebuie afișat mai des pe scenă, trebuie văzut cât mai des jucând.

Scenografia modernă cu fine trimiteri la istorie, costumele casual a cinci dintre personaje și cel de surf al lui Iason, destinate să ne arate ce s-a ales de argonauții lui Euripide, rochiile negre ca de doliu, muzica grecească de pe fundal, personajele jucând doar în lenjerie intimă, invocând identitatea de gen fac din Medea’s Boys un proiect foarte reușit, de acum unul dintre spectacolele mele preferate. Este un must see ce se poate vedea în continuare la Apollo 111.