Ce ascund sertarele minții unei femei? Pe lângă gânduri contradictorii, vulnerabilitate, fragilitate, durere – o forță incredibilă cu care se zbate să iasă la liman.
Pe scena teatrului Apollo111, sub bagheta cu adevărat magică a regizoarei Leta Popescu, două actrițe scrutează într-o cheie modernă dualitatea creierului feminin. Întreaga piesă este concentrată pe examinarea paradoxurilor patriarhale în mijlocul cărora se regăsesc femeile încă din cele mai vechi timpuri.
Cassandra este scriitoare. Și-a pierdut vocea și tocmai ce și-a pierdut și mama, pe cea mai importantă ființă din viața ei, una dintre cele mai răsunătoare voci din capul ei – dacă nu chiar cea mai. Îi revine aproape imposibila sarcină de a-i scrie acesteia elogiul, întrucât nutrește sentimente contradictorii legate de cea care i-a dat viață. Îi seamănă mult, dar sunt/ au fost și foarte diferite. Încearcă, însă, pe tot parcursul spectacolului să se împace cu deciziile acesteia cu care era în dezacord.
Cassandra este jucată de Denisa Nicolae și Mihaela Velicu, care deschid show-ul cu un a capella din alte lumi, sincronizat perfect, ca apoi să se separe în gânduri și emoții care mai de care mai abstracte. Două actrițe joacă același personaj într-o armonică perfectă, fără ca vreuna să fie alter ego-ul negativ ori pozitiv, ci una și aceeași Cassandra. O Cassandra fracturată. O Cassandra cu prea multe cugetări pentru a fi interpretată de o singură actriță.
Timp de 90 de minute, artistele realizează un adevărat tur de forță: cântă, dansează, fac acrobații, se mișcă aproape continuu, desenează cu corpurile lor universul feminin în complexitatea lui. Se contrazic, se lovesc, se susțin, se întrepătrund și se descompun, încercând din răsputeri să se facă văzute, plăcute, admirate, vrând să corespundă standardelor sociale; încercând să se facă auzite.
Spectacolul de la Apollo111 pare a fi rezultatul unei munci titanice din partea tuturor celor implicați, de la sunet, la muzică, la mișcare scenică și categoric un pariu câștigat pentru cele două actrițe care se potențează uluitor una pe cealaltă. Sunt talentate, cameleonice, tot timpul surprinzatoare, sexy si dure, calde si sincere.
Cassandra e poezie. M-a lovit destul de puternic, o dată prin prisma pierderii cuiva drag, apoi privind relația mamă-fiică din perspectiva de încă proaspătă mamă – aici am realizat, din nou, cât rău sau bine putem implanta în ai noștri prunci cu foarte mare ușurință și am plâns cu suspine. Nu în ultimul rând, am făcut o radiografie rapidă a relației mele cu mama mea și m-am împăcat cu unele aspecte ale legăturii noastre.
Cassandra e în fiecare dintre noi. Mergeți să vedeți un spectacol profund ca un strigăt mut care ți se oprește ție, spectatorul, în gât.
de Norah Sadava & Amy Nostbakken („Mouthpiece”)
Traducere: Denisa Nicolae
Cu: Denisa Nicolae & Mihaela Velicu
Regie: Leta Popescu
Scenografie: Tudor Prodan
Muzică: Mihai Dobre
Mișcare scenică: Ștefan Lupu
Pregătire muzicală: Oana Pușcatu
Sunet: Daniel Octavian Nae
Lumini: Marius Nițu