Lumea noastră interioară poate fi atât de diferită, în funcție de experiențele acumulate, de traume, uneori de boli independente de voința noastră. Un adevăr general despre normalitate nu există, iar realitățile noastre, așa diferite cum sunt, sunt ale noastre. Și trebuie trăite așa.
O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții aduce în scenă povestea lui Christopher Boone, un băiat de 15 ani cu calități excepționale, dar care suferă de sindromul Asperger. Christopher știe foarte multe lucruri despre matematică, însă prea puține despre oameni. Funcționează după tipare, pe baza unei logici foarte stricte. Își face liste, pe care le urmează cu sfințenie. Urăște culoarea galben și maro, nu suportă să fie atins și iubește adevărul. El nu minte niciodată: Nu pentru că sunt un om bun, dar nu știu să mint.
Christopher nu s-a îndepărtat niciodată prea mult de casă de unul singur, însă, când află de moartea suspectă a lui Wellington, câinele vecinilor, își propune să înceapă o anchetă à la Sherlock Holmes. Călătoria aceasta inițiatică îi dă complet lumea peste cap personajului. Îi sunt influențate relațiile cu familia, află secrete ce îi zguduie realitatea deja tulburată de boală, dar sfârșește învingător, încrezător în forțele proprii: Eu pot să fac orice, nu?!
Regizorul Bobi Pricop, scenograful Adrian Damian, împreună cu restul echipei fac din piesa aceasta un soi de thriller de tip poveste în poveste, căruia nu îi lipsește suspansul nicio clipă, suspans susținut de muzica de pe fundal, care ne-a însoțit de la intrarea în sală și până la ieșirea din aceasta. Muzica este susținută, la rândul ei, de video-proiecții spectaculoase, de scena în mișcare, de efecte incredibile redate cu ajutorul tehnologiei avansate. Scopul, spune Bobi Pricop, nu este acela de a face personajele să pară mai mici în fața avalanșei tehnologice, ci dimpotrivă. Ea vine influențată de jocul actorilor, realizând un mulaj perfect cu aceștia.
Efectele 3D ajută publicul să înțeleagă mai bine trăirile personajului Christopher. Tumultul de idei, teama, singurătatea, curajul, în esență tot ceea ce un bolnav de autism ar putea percepe este exprimat cu ajutorul tehnologiei avansate uluitor de bine. Te zguduie, efectiv, pe tine, spectatorul.
Ciprian Nicula, care interpretează rolul lui Christopher, a fost numit de către profesorul său, Miklos Bacs, un miracol teatral. Are un rol atât de complex, cu un text atât de complicat, cu un joc scenic neîntrerupt, care te face să vrei, la final, să îl îmbrățișezi cu toată forța. Îmbină toate acestea perfect, iar comunicarea cu elementele de decor, care au rolul de a-i exterioriza zbuciumul interior este pur și simplu genială. Ciprian Nicula exprimă continuu ceva, cu ochii, cu mâinile, cu întreaga ființă. M-a bucurat enorm reacția finală a publicului, care a strigat în cor Bravo!
Ana Ciontea, Carmen Ungureanu, Rodica Ionescu și mai ales Emilian Oprea se remarcă pentru capacitatea uluitoare de a interpreta nenumărate personaje, reușind să treacă instantaneu de la o stare la alta.
The curious incident of the dog in the night-time a lui Simon Stephens după bestseller-ul cu același nume al lui Mark Haddon a reușit, încă din premieră, să câștige șapte premii Oliver, un record depășit de-abia mai târziu de seria Harry Potter.
Simon Stephens povestește că perioada petrecută la catedră, ca și profesor, l-a inspirat în munca sa de dramaturg. Pentru el, scenariul nu este o operă literară, ci o serie de sugestii prin care se conturează o experiență teatrală: Piesele de teatru nu își au locul pe hârtie, ci în spațiul dintre scenă și public.
Mi-am spus că este imposibil să redau în cuvinte ceea ce s-a petrecut aseară pe scena sălii Pictura din cadrul TNB, motiv pentru care vă invit să simțiți pe pielea voastră emoții care o să vă urmărească multă vreme de acum înainte!
P.S. : Și, pentru că muzica a fost compusă special pentru piesa aceasta de către Alexei Turcan, vă las mai jos playlist-ul, sună fenomenal!
O Întâmplare Ciudată Cu Un Câine La Miezul Nopții
TNB
Distribuție:
Ciprian Nicula
Emilian Oprea
Carmen Ungureanu
Ana Ciontea
Rodica Ionescu
Regie: Bobi Pricop
Adaptare: Simon Stephens
Scenografie: Adrian Damian
Costume: Liliana Cenean
Video: Dan Adrian Ionescu, Mizdan
Muzica: Alexei Turcan
Lighting design: Andrei Florea
Regia tehnică: Silviu Negulete, Paul Tănase
Acest articol a fost publicat și pe site-ul Bucureștii Vechi și Noi.
Ca de obicei, mă surprinzi cu recomandările tale. Felicitări!
Multumesc pentru recomandare, Georgiana! Am senzatia ca, in curand, o sa devin dependenta de site-ul tau. Asta… daca nu cumva am devenit deja. 🙂
Trebuie să merg și eu mult mai des la teatru. Mulțumesc frumos pentru că mi-ai adus aminte cât de frumoase și educative pot fi piesele de teatru.
Sunt pasionata de teatru, asa ca recomandarea ta suna foarte bine pentru mine! Mersi! 🙂
Frumos articol îmi place mult cum scrii. Cu siguranță am sa revin pe blogul tău!
Imi place ca din ce in ce mai multi oameni merg la teatru. Zilele trecute am vrut sa cumpar bilete la teatru si spre surprinderea mea era sold out pentru urmatoarele doua spectacole!!
Ce fain ! iubesc tipul ăsta de povești ?
Chiar am auzit ca există o carte cu acest titlu și voiam sa o citesc, dar nu stiam ca s-a făcut și piesă de teatru după asta. Trebuie sa fie tare bună!
Noi chiar putem sa facem orice! Interesanta propunere!
Imi place ideea aceseasta de 3D, subiectul este unul interesant, iar recenzie pe masura.