Despre puterea prieteniei în "Magnolii de Oțel", de Robert Harling

Oamenii care ne sunt alături peste ani sunt neprețuiți. Suportul lor, de orice fel, este o mângâiere fără de care am fi pierduți. Fie că este vorba despre membri ai familiei sau prieteni buni, a avea oameni alături, pentru a împărtăși bune, dar și rele este esențial pentru existența noastră. Noi, femeile, adorăm șuetele noastre la cafea, ceai, prăjitură… În fine, orice pretext de a ne reuni este un prilej bun de a ne pune la curent cu noutățile și de a pune țara la cale. Pentru că avem mereu subiecte de discuție, spre mirarea bărbaților, care se întreabă ce altceva mai avem să ne spunem, de vreme ce vorbim tot timpul. Ei bine, avem!

În nord-estul Louisianei, trăiesc șase femei, șase prietene. Refugiul lor, în zilele bune și mai puțin bune, este salonul de înfrumusețare al uneia dintre ele, respectiv Truvy. Toată acțiunea este, de altfel, concentrată între pereții salonului.

Povestea Magnoliilor de Oțel este bazată pe realitate. Robert Harling, autorul, își pierde sora prematur din pricina diabetului de tip 1, în urma unui transplant de rinichi nereușit. Scrie, la îndemnul unor apropiați, piesa Magnolii de Oțel pentru a oferi un context nepotului său, pentru a-i lăsa o amintire cu mama lui. Personajele feminine sunt inspirate din copilăria autorului, ele o înfățisează pe mama lui Robert alături de câteva dintre prietenele acesteia. Și, desigur, pe sora lui.

Magnolii de Oțel este, după cum spune și autorul o comedie, deoarece chiar și în cele mai întunecate momente există lucruri care te fac să chicotești. Scenariul tragi-comic a fost preluat și transpus în două ecranizări extrem de apreciate, una din 1989, în care joacă nume mari ale cinematografiei hollywood-iene: Dolly Parton, Shirley McLane, Julia Roberts și cea mai actualizată din 2012, care o are ca protagonistă pe Queen Latifah.

Shelby, interpretată de către Irina Ștefan este o visătoare, o fire independentă, care decide să iasă de sub aripa mamei și să ia hotărâri pentru ea însăși: Aș alege oricând 30 de minute de ceva minunat decât o viață întreagă de nimic special.

Annelle, jucată de Ioana Barbu este îndreptată către credință, mereu dispusă la autosacrificiu pentru binele aproapelui său: Promit că tragedia mea personală nu îmi va afecta capacitatea de a realiza coafuri nemaipomenite.

Truvy, adică Ștefana Samfira este liantul, salonul ei fiind locul de întâlnire, refugiul în care prietenia este mai presus de orice. Are un dar grozav al povestirii: Cel mai drăguț lucru pe care pot sa îl spun despre iubita fiului meu este că toate tatuajele ei sunt ortografiate corect.

Clairee – Victoria Cociaș – pasionată de fotbal, este cochetă și acidă, în sensul bun, reușind să ironizeze nenorocirile, minimizând, astfel, efectele uneori de nesuportat al acestora: Singurul lucru care ne deosebește de animale este capacitatea noastră de a ne accesoriza.

M’Lynn, aici Medeea Marinescu, este fină, educată, delicată, reprezintă tipologia mamei capabile de orice fel de sacrificiu pentru binele copilului ei: Vreau doar să lovesc pe cineva până când o să se simtă la fel de mizerabil ca mine!

Quiser, cel mai nonconformist personaj, jucat într-un mod absolut fascinant de către Maia Morgenstern este de o efervescență nemaipomenită. Are atâta haz, atâta naturalețe, atâta emoție și iarăși haz, încât te îndrăgostești iremediabil de ea: Nu sunt nebună, doar că sunt extrem de prost dispusă de vreo 40 de ani încoace.

Împreună, construiesc cel mai frumos tribut adus prieteniei, cea mai sinceră odă dedicată femeii, al cărei caracter este delicat ca magnolia, dar dur ca oțelul. Sunt sigură că, dacă veți merge la această piesă, veți regăsi în fiecare din personaje pe câte cineva drag vouă, poate chiar pe voi însevă și veți zâmbi. Și veți râde pe săturate. Și veți vărsa câteva lacrimi. Așadar, luați-vă bunica, mama, sora, cele mai bune prietene și bucurați-vă împreună de… voi! Și, ca să duc mai departe elogiul acesta minunat, dedic rândurile acestea magnoliilor mele de oțel – se știu ele care sunt.

Trailer: