O Noapte Furtunoasă, după I. L. Caragiale

foto: Andreea Irina Leu

Să spun că vremurile s-au schimbat grozav și se tot schimbă îmi sună și mie a clișeu. Dar asist surprinsă la transformările pe care le suferă lumea de la o generație la alta și nu pot să nu o repet. E un clișeu pe care mi-l asum. Nu ne mai îmbrăcăm la fel, nu ne mai purtăm la fel, nu mai vorbim la fel, nu mai scriem la fel – despre asta ne vorbește montarea de la unteatru.

Este fascinant de văzut cum și cât se mai aplică din poveștile marilor dramaturgi în zilele noastre. Și este o provocare imensă să pui în scenă o piesă clasică. Cred că riscul este să fie un eșec sau un succes, puțin probabil ceva in-between. O Noapte Furtunoasă se tot joacă în școli, în facultăți de specialitate, pe scene mari. Ai zice că publicul este suprasaturat de clasici din vremea Convorbirilor literare și până astăzi, tot întâlnindu-se cu tradiționalul, interpretat și răsinterpretat. Așadar, ca să îl recucerești cu ceva aparent previzibil, e nevoie să dai acelui clasic un aer ultra-fresh, care șochează. Primul lucru care m-a intrigat a fost să văd poze cu actorii îmbrăcați în treninguri și un afiș cu un bloc contemporan. Am vrut să văd, deci, cum arată acțiunea piesei lui Caragiale desfășurată într-un cadru actual. Iar ceea ce am văzut a devenit, fără echivoc, noua favorită pe lista mea de spectacole de teatru văzute până acum în 2019.

Pornind de la ideea inițială, cum că nimic nu mai e la fel, regizorii Andrei și Andreea Grosu realizează o montare demnă de cel puțin un premiu UNITER, pentru regie. Zița nu mai e Zița, Veta nu mai e Veta, jupân Dumitrache nu mai e jupân Dumitrache, nici Chiriac, Spiridon ori Nae Ipingescu nu mai sunt cei de odinioară. Regizorii au păstrat fidel scenele, replicile, limbajul, accentul și l-au atribuit unor personaje moderne, scoțând la iveală nevrozele generațiilor de după anii ’90, situațiile familiale, cu suișuri și coborâșuri și felul în care reacționăm, mai nou, la ceea ce ne amenință liniștea.

Acțiunea pleacă în trombă, de parcă n-ar fi vreme de zăbovit asupra unei introduceri a poveștii, publicul trebuie să țină pasul și punct. Ritmul acesta animat te ține alert pe toată durata spectacolului și te duce cu gândul la viteza cu care ne grăbim în toate direcțiile în zilele noastre, fără prea mult respiro în program. Începe și continuă complet deviant față de tradiționalul scenariu al lui Caragiale – violent, virulent, furtunos. Fără a se folosi de decoruri, ci doar de umbre care răsar ici-colo în bezna nopții, actorii creionează în mod dramatic povestea destinelor lor mai mult sau mai puțin frânte, asezonând cu un comic de situație și limbaj, și el mai mult sau mai puțin amar. Osmoza personajelor, uniformitatea, felul în care își țin piept unul altuia și cum funcționează la unison fac ca distribuția să fie încă un  pariu câștigat.

Astfel, jupân Dumitrache (zis și Titirică Inimă-Rea), aici Cezar Antal este ca o mitralieră care rade tot. Ca într-un delirium tremens, ne poartă printr-un rollercoaster de stări menite să provoace disconfortul. Alter ego-ul său antitetic este Nae Ipingescu, jucat de Bogdan Cotleț, cel mai normal și echilibrat personaj, care pare să domolească furtuna din celelalte personaje. Chiriac, aici Liviu Pintileasa, își caricaturizează personajul inițial, transformându-l dintr-un personaj molcom într-un băiat de cartier pus pe harță. Aici bătrân, Spiridon jucat de Constantin Cojocaru este la crème de la crème. Nu te aștepți la o așa întâlnire fericită cu pașii-i mici, glasul molcom, gesturile domoale. Zița, aici Mihaela Trofimov este dinamică, incredibil de expresivă, tipologia femeii gata de orice, până la crimă pentru a-și recăpăta liniștea. Veta jucată de Alina Berzuțeanu își păstrează feminitatea, armonizată cu o vocalitate pe mai multe tonuri foarte bine transpuse. Rică Venturiano, respectiv Richard Bovnoczki este tipul demagogului împiedicat, cu un discurs încâlcit, rostit absolut fabulos de actor. Un rol asumat incredibil, care ar merita premiat.

Așadar, dacă veți merge să vedeți O noapte furtunoasă la unteatru, nu vă așteptați la o comedie de consum, la recuzită și costume de epocă. Spectacolul se joacă în continuare la unteatru, doar ce a avut premiera luna aceasta.

Sneak peek:

O noapte furtunoasă altfel

COOLTURA. "O noapte furtunoasă" de Caragiale e pusă în scenă la Unteatru, in Capitală, de soţii Andreea şi Andrei Grosu. Povestea e adusă în zilele noastre, e o lume cu personaje pasionale şi energice. Ziţa şi Veta, de pildă, sunt în spectacol nişte fete rele, nu mai au nimic romanţios sau delicat. https://bit.ly/2GJBpwy

Gepostet von StirileTVR am Freitag, 15. Februar 2019

Regia: Andrei și Andreea Grosu
Scenografie: Vladimir Turturica
Lightdesign: Dragoș Mărgineanu
Cu: Cezar Antal, Bogdan Cotleț, Liviu Pintileasa, Constantin Cojocaru, Richard Bovnoczki, Alina Berzunțeanu și Mihaela Trofimov

Dă mai departe

Leave a Reply

avatar
  Subscribe  
Notify of