La Țigănci, după Mircea Eliade

sursa: http://www.teatral.ro/piesa/la-tiganci-unteatru

Țin minte că nuvela lui Eliade mi-a dat ceva fiori reci pe șira spinării în școală. În definitiv, temele ce vizează moartea cam au acest efect asupra mea. Asupra noastră(?). Nu mică mi-a fost suprinderea să trăiesc starea aceasta, chiar mai apăsat un pic, când am reîntâlnit personajul Gavrilescu pe scena unteatru. De parcă m-aș fi întâlnit cu povestea lui pentru prima dată.

Să ne imaginăm, așadar, o zi din acelea de vară în care soarele dogorește la cote insuportabile. În tramvai, profesorul Gavrilescu constată că își uitase servieta la numărul 18, pe strada Preoteselor, acasă la doamna Voitinovici, mătușa elevei sale de pian, Otilia Pandele. Coboară la prima, traversează și așteaptă o vreme tramvaiul. Cum nu are unde să se adăpostească de toropeala de afară, pleacă înapoi pe jos, ca să mai câștige timp și poate-poate dă și de o oază de umbră în drum. Miroase a nuc și o adiere plăcută îl cheamă în grădină La țigănci.

Matroana îi cere 300 lei în schimbul a trei fete din bordei. Gavrilescu plătește și pleacă mai departe, să-și cunoască achizițiile. Pe drum, îl curpinde o fericire stranie, iar mintea îi fuge la anii în care s-a iubit cu Hildegard, eterna lui dragoste. În întâlnirea cu cele trei fete, – una grecoaică, alta evreică și o alta țigancă – eroul este supus unei probe de foc: trebuie să ghicească care dintre cele trei este țiganca. Încă prins în amintiri, Gavrilescu greșește. Se trezește aruncat într-un labirint, înfășurat într-un giulgiu.

Reușește, totuși, să scape și se urcă înapoi în tramvaiul ce avea să îl ducă la doamna Voitinovici. Vecinii acesteia îl informează, însă, că aceasta se mutase la țară, că Otilia se căsătorise acum 8 ani, iar când ajunge la el acasă, constată că altcineva locuiește acolo. Nici prețul biletului de tramvai nu mai era același, iar bancnotele pe care le avea asupra sa ieșiseră din uz cu un an în urmă. De el nu se mai știa nimic de vreo 12 ani. Elsa, soția pentru care o părăsise pe Hildegard, plecase și ea la rude, în Germania, cu mulți ani în urmă. Șocat, dezorientat și epuizat, revine La Țigănci, plătește babei încă o taxă de 100 de lei și își reîntâlnește marea iubire, pe Hildegard, cu care pleacă fără să mai deschidă poarta, cu o căruță al cărei birjar fusese în tinerețe dricar.

Richard Bovnoczki ne înfățișează un Gavrilescu în căutarea absolutului, căruia oglinda îi reflectă, însă, goliciunea, ratarea. Fantasticul poveștii te duce cu gândul la puterea visului și la orizonturile nemărginite ale imaginației. Ele împreună te pot purta oriunde, în lumi cu prinți, prințese și palate de cleștar. În  cazul nostru, personajul este însoțit într-o călătorie înspre moarte, cu iele care se prefac în zeițe ale binelui, ce facilitează nunta din cer a eroului cu Hildegard.

Alegoria viață-moarte este suprinsă de Vlad Turturică prin contrastul dintre ușile închise la culoare și candelabrul luminat în alb. Același efect îl au costumele când negre, când colorate ale personajelor feminine, hainele deschise la culoare ale eroului în raport cu lumina oarbă a scenei, prezența birjarului – dricar, căldura în contrast cu răcoarea. Tramvaiul, vecinii, Otilia, doamna Voitinovici, Elsa fac parte din lumea reală, în timp ce grădina și ielele mijlocesc trecerea în lumea fictivă, iar birja este mijlocul prin care se accesează miticul, Hildegard reprezentând miticul însuși.

Admir felul în care Andrei și Andreea Grosu păstrează textul pieselor pe care le regizează, la fel cum admir curajul lor de a aborda astfel de teme grele. Și remarc, totodată, felul în care cei doi pun în valoare personajele – prin atmosferă, joc de lumini, muzică, contraste simple, fără a se folosi de cine știe ce decor pretențios, care poate le-ar face munca mai ușoară. Iar alegerea distribuției este una foarte fericită, întrucât se joacă închegat, uniform. Richard Bovnoczki își exploatează personajul la maximum, creând un Gavrilescu fix așa cum trebuie să fie: ezitant, introspect, vulnerabil, hipersensibil, himeric. Alături de celelalte personaje, creează un univers psiheledic, fantasmagoric, fascinant, pur și simplu, care își păstrează ambiguitatea la finalul celor circa 60 de minute.

Vă recomand să mergeți să vedeți La Țigănci la unteatru, este o experiență care vă va rămâne pe retină daca nu definitiv, multă vreme de acum înainte.

Trailer:

Distribuție: Richard Bovnoczki, Liviu Pintileasa, Mihaela Trofimov, Corina Moise, Florina Gleznea, Cristina Casian, Bogdan Cotleţ, Florentina Ţilea
Regie: Andrei și Andreea Grosu
Scenografie: Vladimir Turturică
Dă mai departe

Leave a Reply

avatar
  Subscribe  
Notify of