Ne străduim din răsputeri să corespundem normelor. Undeva de prin școală ni se transmite ce e bine și ce e rău, apoi acasă suntem învățați ce e frumos să facem și ce nu e frumos, că e rușine, că ne râd vecinii, evocându-ni-se un bau-bau inexistent, și totuși atât de prezent… Tiparele acestea (dis)funcționale ne bântuie existența până târziu, uneori până prea târziu, astfel că, până să realizăm, suntem deja afectați peste măsură, obosiți de teroarea conformismului și clacăm.
Pe scena teatrului Metropolis se joacă Zbor deasupra unui cuib de cuci, un spectacol cu puternic iz cinematografic.
Într-un salon de psihiatrie se repetă un ciclu nesfârșit al groazei. Pacienții își primesc cuminți tratamentul, muncesc în folosul comunității, participă la pretinsa terapie de grup împreună cu asistenta-șefă, merg la culcare la aceeași oră, se trezesc când sună clopoțelul și tot așa. Un sistem riguros ce are ca scop aparent însănătoșirea bolnavilor, dar care ascunde în spate o rigiditate bine gândită, menită să îi țină bine strânși în laț, să îi transforme și mai tare în niște zombie care răspund la aceleași și aceleași comenzi. Comenzile date de sus, respectate cu sfințenie de către cei de jos. Așa sunt pregătiți pentru a fi redați societății. Așa îi vrea societatea.
Unii dintre pacienți, cei acuți, nu au curajul să plece, să înfrunte lumea; preferă să rămână în mediul acela, familiar lor, unde par a fi acceptați așa cum sunt. Afară, lumea îi judecă, îi arată cu degetul, îi tratează ca pe niște paria. Pe de altă parte, pacienții cronici sunt simple legume a căror existență pare superfluă. Și totuși, rolurile lor dau multă greutate întregii construcții artistice.
Dale Harding este un homosexual extrem de inteligent, dar cu schimbări bruște de temperament; Martini se consideră a fi un clarvăzător; Cheswick este tiparul omului aflat mereu în defensivă; Scanlon are în plan construirea unei bombe cu care să arunce planeta în aer; Billy este bâlbâitul traumatizat din copilărie. Acestora li se alătură catatonicul Bromden și tânărul lobotomizat, interpretat grozav de Carol Ionescu. Personajul acestuia, deși nu are prea multe intervenții în spectacol, are un impact nemaipomenit asupra spectatorului. Poziția lui nefirească îți rămâne pe retină.
În tot acest scenariu sumbru, își face apariția un răzvrătit, un bolnav intenționat închipuit, care se internează la nebuni doar ca să scape de pușcărie. Și pare să îi iasă rolul. Își păstrează atitudinea și în spital tânărul McMurphy, încercând să îi atragă după sine și pe ceilalți, să le deschidă ochii, să îi învețe să trăiască, nu doar să existe. Cu tricoul cu mesaj subliminal (Orgasm Donor), Andrei Huțuleac este fabulos în rolul nebunului impostor. Are o versatilitate de invidiat, un talent rar.
De cealaltă parte, îi regăsim pe doctorul Spivey, la rândul lui un suferind de ticuri, mereu cu capul în nori și pe asistenta-șefă Ratchid. Eu am văzut-o interpretată de către Corina Moise și a fost personajul meu preferat – referindu-mă aici la jocul actriței, desigur, la credibilitatea ei.
Montarea minuțioasă a lui Victor Ioan Frunză pe scena Teatrului Metropolis își are, pe bună dreptate, locul în topurile spectatorilor cu care am avut șansa să interacționez. Decorul Adrianei Grand chiar îți dă senzația de rece, parcă chiar miroase a spital, a medicamente, a aer închis și a deznădejde. Momentele de teatru în teatru, de cinema în teatru din spectacol jucate fără cusur de întreaga distribuție fac din Zbor deasupra unui cuib de cuci un melanj de dramă cu umor amar, al cărui final tulburător îți taie răsuflarea. Un spectacol cu care rămâi în minte, ochi, nas, suflet. Un spectacol de la care pleci gândindu-te la libertate (o iluzie doar?), la îngrădire, la fragilitatea umană, la speranță, la semenii a căror voce scăzută nu are puterea să se facă auzită.
Recomand, după vizualizarea spectacolului, filmul lui Milos Forman produs in 1975, în care Jack Nicholson își conduce personajul absolut fabulos. One flew over the cuckoo’s nest este, după părerea mea, o capodoperă cinematografică ce nu trebuie ratată. Pe mine una m-a fascinat.
Vă invit să urmăriți site-ul teatrului Metropolis, se prind tare greu bilete la Zbor deasupra unui cuib de cuci. După ce l-am văzut, am și înțeles de ce.
Teaser:
Distributie:
(în ordinea autorului)
Bromden, șeful de trib: ALIN FLOREA
Dale Harding: SORIN MIRON
Billy Bibbit: VOICU AANIȚEI
Scanlon: CODRIN BOLDEA
Cheswick: ADRIAN NICOLAE
Martini: GEORGE COSTIN
Ruckly: CAROL IONESCU
Randle P. McMurphy: ANDREI HUȚULEAC
Warren, infirmier: ANDREI REDINCIUC
Williams, infirmier: SORIN FLUTUR
Dr. Spivey: ALEXANDRU PAVEL
Asistenta-șefă Ratched: NICOLETA HÂNCU / CORINA MOISE
Asistenta Flinn: ALEXANDRA COLCI
Paznicul Turkle: IONUȚ IFTIMICIUC
Candy Starr: ANA CREȚU
Sandra: NICOLETA HÂNCU / CORINA MOISE
Alex, un infirmier: ALEXANDRU GRĂDINARU
Un copil indian: ANTON MIRON-PRESAN
Tudor, un pacient: TUDOR CUCU DUMITRESCU
O pacientă: PETRONELA PURIMA
după un roman de Ken Kesey
În românește de Adrian Nicolae
Versiune scenică de Victor Ioan Frunză
Conducerea muzicală: CSIBI ANDREEA
Ilustrația muzicală: ANDREI HUȚULEAC
Asistenți de regie: GEORGE COSTIN & ALEXANDRU PAVEL
Dramaturg: ADRIAN NICOLAE
Decorul și costumele: ADRIANA GRAND
Direcția de scenă: VICTOR IOAN FRUNZĂ