Aş putea zbura până la New York şi înapoi zilnic timp de șapte ani şi tot n-aş lăsa o amprentă de carbon la fel de mare ca atunci când aş avea un copil. 10 000 de tone de CO2. Cât greutatea turnului Eiffel. E ca şi cum aş naşte turnul Eiffel.
Am votat unanim Lungs (ro. Plămâni) ca fiind spectacolul nostru preferat. De altfel, singurul spectacol la care ne-am întors, până acum, la doar câteva luni distanță.
Autorul, Duncan Macmillan, este un scriitor contemporan absolut fabulos. Este preocupat de mediu, de problematica suprapopulării, care este și una dintre principalele cauze ale excesului de dioxid de carbon din natură. Într-atât de preocupat, încât spune despre el însuși: Nu pot face nimic în viața mea care să poată compensa faptul că lumii i-ar fi mai bine fără mine în ea (traducere proprie).
Așa cum admite autorul, Lungs vorbeste despre suma anxietăților lui. Despre mine. Despre noi. Despre tine. Despre voi. Este povestea unui cuplu care nu știe dacă să dea sau nu naștere unui copil, vorbește despre iubire, familie, trădare, iertare – despre viață. Și despre moarte.
Într-un decor minimal, alcătuit din 2 scaune și o masă, cuplul Denisa Nicolae și Liviu Romanescu poartă un dialog atât de firesc, încât uiți că te afli într-o sală de teatru. A ărut mai degrabă că tragem cu urechea la o conversație adevărată. Și ce mai conversație! Poate și pentru că nu au costume speciale, nici lumini speciale. Poate faptul că Denisa și Liviu formează un cuplu și în viața reală face ca legătura dintre ei să fie atât de puternică. Poate că de aceea textul pare să le cadă mănușă. Oricum ar fi, ei, doi actori desăvârșiți, împreună cu textul foarte bun, pe care ei înșiși l-au tradus, te poartă printr-un carusel de sentimente, care mai de care mai copleșitor.
Lungs spune o poveste de dragoste modernă, cu tot ceea ce implică ea: neînțelegeri, tandrețuri, certuri și mai apoi împăcări, planuri de viitor și angoase. Dar nu este o poveste tipică, fiindcă Macmillan duce la un alt nivel dialogul dintre cele două personaje: ele dezbat despre cum influențează problemele personale lumea, planeta, în întregul ei. Replicile sunt amuzante, tranșante, șocant de reale, de o sinceritate covârșitoare, incredibil de actuale. Practic, am urmărit spectacolul cu un nod în gât, nod pe care nu l-am mai putut stăpâni la final. Pentru că finalul este tulburător.
Lungs vine cu tot soiul de întrebări, dar fără a oferi soluții. Te face să te întrebi dacă ești un om bun. Și să vrei să îi strângi pe cei dragi în brațe.
Textul Lungs a fost desemnat în anul 2012 ”Cel mai bun text contemporan”, în cadrul Premiilor Off West-End și nominalizat la categoria ”Cel mai bun text de teatru”, în cadrul Theatre Awards UK. Spectacolul a fost selectat în Festivalul Undercloud 2016 și în Festivalul Național de Teatru 2016. Tot în 2016, în cadrul Festivalul Internațional de Teatru Independent Blue Theatre, Denisa primește premiul pentru “Cea mai bună actriță”.
P.S.: M-am grăbit să scriu despre Lungs fiindcă încă se joacă la Teatrul Act. Așadar, luați-vă iubitul/ iubita, prietenii de mână și mergeți să o vedeți, neapărat!
Teatrul “Act”
Lungs, de Duncan Macmillan
Traducerea: Denisa Nicolae și Liviu Romanescu
Regia: Nicolae Constantin Tănase
Scenografia: Adeline Andreea Bădescu
Distribuție: Denisa Nicolae și Liviu Romanescu
Acest articol a fost publicat și pe site-ul Bucureștii Vechi și Noi.