La pas pe Calea Victoriei, te oprești la… Teatrul ACT

sursa: http://www.teatrulact.ro/tehnic/

Calea Victoriei, una dintre cele mai vechi artere ale capitalei, este un must see al turiștilor străini sau al celor veniți din provincie. Dacă vreți, un mic Champs Elysées al micului nostru Paris.

De-a lungul și de-a latul bulevardului, își fac loc magazine fancy, nelipsitele cafenele cochete și bărulețe, unde poți să îți savurezi cafeaua sau să iei prânzul după sesiunea de shopping. Toate acestea sunt înconjurate de clădiri istorice superbe, – Muzeul Național de Istorie, Cercul Militar, Biserica Amzei, Grand Hôtel du Boulevard – care și-au păstrat, pe cât posibil, arhitectura.

Iar dacă ai norocul să te fi prins seara pe faimosul bulevard, la numărul 126 te așteaptă un mic gigant, care și-a deschis porțile în 1998. Este vorba despre Teatrul ACT, primul teatru independent cu sală proprie postcomunist. Aici poți să îți odihnești picioarele, după atâta umblat și să îți hrănești mintea și sufletul. Cobori în underground, către unul dintre cele mai primitoare locuri pe care le-am vizitat. Iar dacă arta spectacolului live te aduce mai aproape de actor, sălile teatrului ACT cu atât mai mult. Sunt mici, dar aerisite, intime, dar nu se sfiesc să îți spună povești spectaculoase, de la cele mai moderne, și până la reinterpretări ale unor clasici, ori să te încânte cu seratele lor de jazz.

Îi poți vedea aici pe Marcel Iureș, Piersic Jr., George Mihăiță, dar vei avea surpriza să descoperi și figuri ceva mai noi, de un talent nemaipomenit: Denisa Nicolae, Liviu Romanescu, – pe care i-am văzut jucând în Lungspiesa care m-a făcut să vreau să o revăd la doar câteva luni distanță – Ana Ularu și Radu Iacoban – protagoniștii minunatei Constelații și alții. Poveștile spuse de către aceștia nici nu seamănă una cu cealaltă, nici nu sunt previzibile, nici nu  plictisesc. Poveștile sunt mărețe, iar naratorii lor la fel, căci nu e ușor deloc să impresionezi, să transmiți emoție fără să te ajuți de un decor bogat vizual. Spectacolele teatrului ACT reușesc, însă, să smulgă zâmbete, să stârnească râsul, să provoace plânsul și efectul WOW cu un decor minimalist.

De curând, teatrul ACT a anunțat o nouă premieră pentru stagiunea în curs, este vorba despre o reinterpretare a operei lui Ion Creangă, Moș Nechifor Coțcariul, denumită simplu Moș Nechifor, în regia lui Alexandru DabijaPe Marcel Iureș și Ruxandra Maniu îi veți putea vedea jucând pe scena teatrului în rolurile lui moș Nechifor și al jupânesei Malca.

Programul complet al teatrului Act pentru perioada 4 februarie – 1 martie îl găsiți aici.

 

Acest articol a fost publicat mai întâi pe site-ul Bucureștii Vechi și Noi.

Dă mai departe

8
Leave a Reply

avatar
7 Comment threads
1 Thread replies
0 Followers
 
Most reacted comment
Hottest comment thread
8 Comment authors
GeorgianaGeorgianaGeorgianaElena Chedică MateicăDream big little girl Recent comment authors
  Subscribe  
newest oldest most voted
Notify of
Mirela-Carmen
Guest

Mi-ai retrezit pofta de a ma plimba pe Calea Victoriei. Parca au trecut cateva secole de cand nu am mai facut-o. Si, evident… nu am fost la nici un spectacol al teatrului ACT, pana acum. Recomandarea ta ma indeamna sa-mi revizuiesc atitudinea 🙂 Multumesc!

Almona
Guest

Am străbătut de curând la pas Calea Victoriei și, chiar dacă s-a schimbat mult în ultimii 20 de ani, și-a păstrat o parte din farmecul interbelic. N-am fost la Teatrul Act, dar o reîntâlnire cu Marcel Iureș mi-ar plăcea.

Ralluca Anghel
Guest

Întotdeauna ne încântați cu idei frumoase 🙂 îmi doresc să văd un astfel de spectacol în curând.

Dream big little girl
Guest
Dream big little girl

Sper sa ajung si eu in curand la teatru! Multumim pentru program si recomandare

Elena Chedică Mateică
Guest

Anul acesta mi-am propus să merg mult mai des la teatru. Sper să reușesc acest lucru.

Georgiana
Guest
Georgiana

Multumim pentru aceasta recomandare! O sa tin cont de ea atunci cand voi ajunge prin Bucuresti😊

Georgiana
Guest

Imi place sa iau orasul la pas. Mereu gasesc ceva nou de admirat. Ma refer la ceva ce nu am mai vazut, caci de admirat admir mereu ceea ce este mai vechi si bine conservat, dar care are ceva de exprimat. La teatru cu greu ajung. Parenerii de azi jugnesc cand aud de teatru. Iar de cand cu copiii… nu am mai ajuns decat o singura data invitata ca blogger cu copii.