Sam Steiner, dramaturg contemporan foarte tânăr și co-fondator al unei companii de teatru din Londra denumită Walrus, scrie Lemons Lemons Lemons Lemons Lemons în ianuarie 2015, iar succesul piesei sale nu întârzie să apară: câteva luni mai târziu, era sold out în cadrul festivalului Edinburgh Fringe. Din toamna lui 2016 face înconjurul lumii, astfel că a ajuns și la noi, la unteatru, prin compania Vanner Collective, dar mai ales prin actorii Denisa Nicolae și Liviu Romanescu.
Dacă vei avea/ ai avut norocul să vezi Lungs la Act, precis ai să dezvolți/ ai dezvoltat o pasiune pentru cei doi actori. Și precis ai să îți dorești să îi revezi, așa cum am „pățit”și noi. În altă ordine de idei, sunt fană declarată distopii. Ori, cine a citit Orwell sau Handmaid’s Tale știe deja de ce, iar cine nu, să și le pună pe lista de to read, fiindcă sunt spectaculoase.
Acțiunea din Lemons Lemons Lemons Lemons Lemons se petrece într-un timp și un spațiu nedefinit, undeva într-un viitor în care lucrurile evoluează mai mult sau mai puțin firesc. Firește, cele ce domină deja lumea, pisicile, vor avea parte de înmormântări ca la carte. Firește, vor exista statuturi sociale diverse. Firește, cu atâtea mijloace de comunicare la dispoziție, oamenii tot vor avea probleme de comunicare.
Nefiresc, într-un context politic atât de defavorabil, în care curge cu reguli pentru unii, în timp ce alții sunt grațiați, în care ne recunoaștem tot mai mult într-un scenariu ce părea SF până ce a început să se împlinească, să ne imaginăm că guvernul ar da o lege prin care nu am avea voie să folosim mai mult de 140 de cuvinte pe zi. Sigur, numărul de cuvinte poate varia, în funcție de poziția socială, astfel că tot cei care au mai multă nevoie de cuvinte, adică cei săraci, vor avea mai mult de suferit.
Frumusețea distopiei acesteia rezidă în faptul că are o mulțime de trimiteri către trecut sau chiar prezent, fapt ce o face să fie incredibil de verosimilă. Chiar dacă momentele nu se succed temporal, există un parcurs pe care regizoarea Iulia Grigoriu îl creionează cu claritate. Pornind de la muzica anilor ’90, continuând cu schimbările pe care le suferă viețile unor oameni obișnuiți care se confruntă cu situații obișnuite, – un el și o ea, la fel de bine un eu și un tu – sfârșind cu tentativa de adaptare la acel nou bizar, limitativ, inconfortabil, Lemons Lemons Lemons Lemons Lemons strălucește prin autenticitate, dar și prin felul în care se raportează la privitor. Nu ai nevoie să faci mari eforturi ca să înțelegi ce se întâmplă în fața ta, rolul tău este doar să urmărești spectacolul, care se petrece foarte natural sub ochii tăi. Este și meritul textului foarte actual și inteligent al lui Sam Steiner, al replicilor pline, dar pline de haz, este și acea chimie nedisimulată dintre Oliver și Bernadette, adică Liviu și Denisa.
Într-un decor minimal, unde doar luminile se joacă când și când, anunțând limita atinsă a celor 140 de cuvinte, greul cade pe jocul personajelor și text. Astfel, Denisa și Liviu își reconfirmă talentul, dând dovadă de o energie incredibilă: cântă, dansează, strigă, iar apoi se transpun în stări la poli opuși. Pasajul rapid către altă și altă emoție este remarcabil, nu se simte nici măcar un gâfâit în glasul lor, deși ar fi fost justificat. Mi-a plăcut foarte mult faptul că au implicat și publicul în poveste, iar momentele în care te trezești fixat drept în ochi de către unul dintre ei întăresc realismul poveștii. Privirea lor te hipnotizează și te face să îi urmărești și mai atent, activându-ți empatia, devenindu-le complice.
Lemons Lemons Lemons Lemons Lemons vorbește despre importanța și greutatea fiecărui cuvânt, despre bariere de comunicare impuse și autoimpuse, despre puterea de a învăța coduri și de a citi printre rânduri pentru a depăși acele bariere. Vorbește despre iubire și despre moduri de a o exprima în lipsă de cuvinte. Mergeți la unteatru, o să vă placă Lemons Lemons Lemons Lemons Lemons garantat!
Autor: Sam Steiner
Actori: Denisa Nicolae & Liviu Romanescu
Regia: Iulia Grigoriu
Scenografia: Răzvan Bordoș
Light design: Alexandru Matios
Sound design: Bogdan Moroșanu