Ni se pun etichete încă din pântece, când ne naștem primim calificativ, apoi, fără vreun scrutin prealabil, suntem lansați fiecare în viața lui. Preluăm mult de la ai noștri, către care deschidem întâiași dată ochii și pe care îi urmăm orbiș până ce suntem capabili să răspundem de faptele noastre.
Din primii ani de școală, se formează tabere în funcție de compatibilități mai mult sau mai puțin justificate, așa-zisele bisericuțe pe care le regăsim și la birou și în viața socială. Cei considerați altfel sunt ocoliți, puși la colț, batjocoriți, devin paria.
La Centrul Replika se joacă MONSTER, un proiect montat de către Vanner Collective cu suportul Asociației Telefonul Copilului și Atlas Help – platformă online de consiliere psihologică. Patru actori se amestecă cu publicul așezat sub formă de complet de judecată. Și auto-judecată. Acțiunea pornește fără te miri ce introducere, astfel că în scurt timp ești în vortexul rixelor familiale, educaționale, dar mai ales interioare. Întâlnirea cu cele patru personaje este, de fapt, întâlnirea cu noi înșine.
Dramaturgul Duncan Macmillan obișnuiește să tragă semnale de alarmă cu privire la situații încă tabu fără a arăta neapărat cu degetul, fără a numi vinovați ori victime. Ba chiar își face personajele să jongleze între cele două stări, așa încât le regăsim, situațional, în rolul de victimă, dar și de călău. Textul lui este inteligent, tăios, onest, verosimil, înduioșător și înspăimântător deopotrivă; ca și personajele.
Regizorul Nicolae Constantin Tănase și scenografa Adeline Bădescu aleg să schițeze mai multe tablouri de viață succesive din punct de vedere temporal, despărțite de monstrul care coboară și urcă înapoi înspre tavan pe o muzică ce menține pulsul sus, fără a folosi elemente superflue. Astfel, sarcina actorilor devine și mai complexă, întrucât nu sunt scăpați din ochi nicio clipă. Iar misiunea lor este dusă la bun sfârșit uluitor. Nu doar o dată am suprins pe alții și m-am suprins cu ochii înlăcrimați.
La reprezentația de ieri seară, au fost prezente câteva zeci de adolescenți, pentru că povestea aceasta îi privește îndeaproape, pentru că, deși iată-ne într-o lume tot mai tehnică, tot mai digitalizată, tot mai modernă, educația e una rudimentară. Și asta în ciuda rolului esențial al acesteia în formarea tinerilor de astăzi care vor fi adulții de mâine. Pe lângă emoția autentică transmisă de către actori, felul în care s-au imersat acei tineri în poveste m-a impresionat foarte tare. Dacă rolul monstrului a fost să activeze empatia, ar trebui să știe că i-a ieșit. Și sper, sincer, să ne țină.
Cred că MONSTER poate crea punți de raze calorice între oameni (oh, Nina Cassian 💕). Şi mai cred că este un aliat necesar în lupta contra primejdioasei abrutizări. Expune conflictele dintre generații tăios de sincer şi emoțional deopotrivă, atrage atenția asupra hibelor din sistemul de educație, stimulează conştiința individuală şi colectivă.
MONSTER face parte dintr-o trilogie semnată de dramaturgul contemporan Duncan Macmillan pe care Vanner Collective a pus-o în scenă alături de regizorul Nicolae Constantin Tănase şi de scenografa Adeline Bădescu. „LUNGS” şi „Tot ce-i minunat în lume” au avut ecouri pozitive, atât local, cât şi prin ţară. De altfel, se joacă în mod constant de câțiva ani la Teatrul Act, respectiv unteatru.
Mergeți cu adolescenți, părinți, prieteni, bunici să îi vedeți pe Liviu Romanescu, Augustin Kremser, Denisa Nicolae şi Mihaela Radescu pe 1, 2, 22, 23 octombrie și 5 noiembrie, la Replika, o să aveți parte de o experiență foarte interesantă!
Autor: Duncan Macmillan
Regia: Nicolae Constantin Tănase
Scenografia: Adeline Bădescu
Light design: Alexandru Matios
Cu: Liviu Romanescu, Augustin Kremser, Denisa Nicolae şi Mihaela Radescu
Acest articol a fost publicat și în Bucureștii Vechi și Noi.